Când spui „acasă”, te referi la cel mai sigur și magic loc din lume. Aici, cuvântul “siguranță” capătă înțelesul cel mai profund, pentru că acasă nu este doar un spațiu fizic, ci un adevărat adăpost. Ce se întâmplă când cineva profanează acest loc?
Abuzul nu este doar o problemă a victimei, ci o problemă a întregii societăți. Este responsabilitatea noastră să ne ridicăm împotriva acestui comportament inacceptabil și să creăm un mediu în care toți oamenii să se simtă în siguranță.
Poveștile voastre sunt importante, iar noi credem că ele merită spuse într-un spațiu sigur. Identitatea celor care ne scriu este anonimă, de aceea vom folosi pseudonime atunci când vom reproduce mesajele pe care le primim din partea voastră.
Așa s-a simțit Maria* când a fost abuzată chiar la ea în casă:
„Era luna februarie și părinții mei erau plecați în vacanță la munte, lăsându ne pe mine și pe fratele meu singuri acasă. Fratele meu și-a chemat prietenii pentru a bea și a se distra, în timp ce eu m-am închis la mine în cameră pentru a nu-i deranja.
La un moment dat au rămas fără țigări, ceea ce i-a făcut să dea iama pe verișorul meu și pe încă un băiat pe la mine prin cameră. După ce le-am oferit țigările mele, verișorul meu a plecat și am rămas în cameră eu și prietenul fratelui meu.
Am vorbim și am ascultat muzică apoi el s-a întors la prietenii lui. Când a venit momentul să doarmă, verișorul meu a venit la mine în pat și ne-am pus la somn, dar telefonul meu tot sună. Când am răspuns era prietenul fratelui meu care mă ruga să mă duc până la el.
Cu frică, dar rugată și de verișorul meu(amândoi nefiind în toate facultățile mintale dacă știți ce zic) am mers la acesta în pat să văd ce vrea, mai exact la părinții mei în pat. Acesta m-a luat în brațe și am crezut că este doar din cauza alcoolului, dar din păcate nu a fost doar atât.
Am simțit cum mâna lui se înfășoară în jurul meu și cealaltă mâna îmi intră forțat în pantalonii de pijama. M am zbătut și am încercat să îl dau jos de pe mine, dar fiind foarte mare mi-a fost greu. Se freca de mine și încerca să mă facă să simt și eu pasiunea și plăcerea pe care o simte el.
Am început să plâng și cu greu am reușit să-l dau jos, urmând să fug în baie unde mi am petrecut noaptea plângând.
Spre dimineață m-am întors la verișorul meu speriată și m-a întrebat dacă am pățit ceva dar mi-a fost frică să zic.
După ce toți s-au trezit, respectivul s-a comportat de parcă nimic nu s-a întâmplat și a continuat să fie privit de familia mea ca un băiat bun și un exemplu bun de urmat. Sper ca într-o zi să afle și ei ce fel de om a fost băiatul ăsta și cum este el în realitate.”
Pentru tine cum a fost prima oară?
Photo credits: Ilinca Humelnicu
No responses yet