Amintește-ți cum a fost când ai încercat ceva pentru prima oară. Un mix de senzații și gânduri, de la “mi-e frică să nu eșuez”, la “abia aștept să fac asta”. E ok să fii speriat să încerci lucruri noi, dar nu lăsa asta să te oprească din a face orice vrei. Momentele în care simți adrenalină, fericire, entuziasm fac viața să merite trăită. Întreabă-te: Când ai făcut ultima oară ceva pentru prima oară?
Poveștile voastre sunt importante, iar noi credem că ele merită spuse într-un spațiu sigur. Identitatea celor care ne scriu este anonimă. Vom folosi pseudonime atunci când vom reproduce mesajele pe care le primim din partea voastră.
Așa s-a simțit Mariana* când a descoperit că prima oară e nelimitată:
„Prima oară când am realizat că numărul de întâmplări care au loc pentru “prima oară” nu este limitat, ci din contră, mereu există o prima oară pentru o infinitate de lucruri, eram într-un loc foarte ciudat mental. Pe marginea unui burnout (sau mai bine zis cu un picior în burnout și cu unul afară, trăgând disperată să nu fiu prinsă în acea gaură neagră) simțeam că trăiesc o rutină obositoare, groaznică, care mă lasă fără energie și dorința de a face ceva (orice). Job, facultate, viață, dacă nu ai un work ethics foarte bun și un time management pe măsură, e groaznic de greu.
În orice caz, stăteam într-o seară de weekend presupun la povești cu colega mea de apartament și povesteam cum făceam mereu viața: ce am făcut, ce am mai pățit, mici bârfe nevinovate despre diverse cunoștințe, iar undeva la jumătatea poveștii ei despre ce a mai pățit recent, realizez ca viața mea e extrem de insipidă și ca nu mi s-a întâmplat nimic de-a dreptul interesant sau care sa merite povestit.
Mă vede cum mă scufund în acea stare semi depresivă, își lasă poveștile de-o parte și își îndreaptă atenția asupra mea, să găsească sursa schimbării mele de spirit. Îi explic situația, iar întrebarea senină pe care mi-o pune este:
“când îți amintești că ai făcut pentru ultima dată ceva pentru prima dată?”
O intrebare la care nu ma asteptam câtuși de puțin, dar care a apăsat fix butonul ascuns undeva după alte lucruri din mine, la care eu nu ajungeam și care avea nevoie de altcineva pentru a-l acționa. Și încep să caut răspunsuri la acea întrebare.
În mai puțin de 5 minute, trecând în revistă ultimele luni, am realizat cât de multe lucruri am făcut pentru prima dată, dar pe care nu le am categorisit niciodată ca fiind prima dată când fac asta, fiind deja trecute la acțiuni din inerție, pe care nu le mai procesez, detaliile diferite între activitatea veche și cea nouă care a devenit “prima oară” fiind mici, dar esențiale.
De pildă: prima dată când am coordonat un eveniment de una singură, prima dată când chiar am stat și m am bucurat de liniște, în parc, cu un matcha (nici măcar cafea) fără alte distrageri (apeluri, muzică, diverse persoane care să mă acompanieze).
Așa că, pentru toți ceilalți care se găsesc într-o situație similară, nu uitați ca prima oară nu se încheie niciodată, mereu o să fie ocazii noi pentru asta, iar dacă pe acelea nu le vedeți, nu uitați ca e pentru prima dată când sunteți aici, pe articolul acesta, și prima dată când trăiți viața asta frumoasă.”
Pentru tine cum a fost prima oară?
Photo credits: Denisa Marineac
No responses yet