Prima oară când mama mi-a plâns în brațe

Prima oară când cineva drag ne plânge în brațe, primul reflex este acela de a ne bloca. Chiar dacă am vrea să îi luăm durerera cu mâna, nu știm cum să reacționăm, cum să îl ajutăm pe cel care suferă. Chiar dacă simpla noastră prezență este de cele mai multe ori suficientă, nu ne putem opri din a ne gândi că am prefera să luăm toată durerea asupra noatră decât cel drag nouă să sufere.

Poveștile voastre sunt importante, iar noi credem că ele merită spuse într-un spațiu sigur. Identitatea celor care ne scriu este anonimă, de aceea vom folosi pseudonime* atunci când vom reproduce mesajele pe care le primim din partea voastră.

Așa s-a simțit Ana* prima oară când i s-a frânt inima:

Era noiembrie, dimineața după ce tata ne-a mărturisit că a făcut, ceea ce consider eu, o greșeală enormă, teribilă. Mama a venit să verifice cum sunt și fără ca eu să vreau, m-a prins plângând, ceea ce îmi promisesem că nu o să se întâmple. Îmi jurasem că n-o s-o las pe mama să mă vadă plângând pe această temă, dar nu puteam să mai dau timpul înapoi acum. S-a așezat lângă mine pe pat, m-a strâns tare în brațe și a început să plângă în brațele mele.

Pentru prima dată mi-am simțit mama firavă, slabă, neputincioasă. Nu am putut să-i spun nici măcar un cuvânt. Cu brațele în jurul ei, o strângeam atât de tare și plângeam atât de mult. În acele câteva minute mama mi-a făcut zeci de promisiuni pe care cu multă greutate le-a dus la bun sfârșit.

Au trecut ani de la greșeală sfâșietoare a tatălui meu, iar eu sunt încă la fel de sensibilă când vine vorba de acest subiect și din toate persoanele pe care le cunosc, doar una singură a primit încrederea mea, de un an încoace, și ascultă de fiecare dată greșelile dureroase pe care tata nu s-a oprit să le facă. Prietenul meu nu știe nici până acum toată povestea, nici măcar începutul ei, dar cu toate astea, îmi e aproape și mereu mă ascultă când tata mai calcă strâmb.

Acum îmi pare rău că îi semăn tatei și din prostie și inconștiență, am călcat și eu strâmb, iar acum sunt la un pas de a-l pierde pe băiatul pe care cred că am început să-l iubesc. Trebuia să nu uit că mie și tatei ne curge același sânge prin vene.

Pentru tine cum a fost prima oară?

Photo credits: Vlăduț Bîlea