Prima oară când începi să ai îndoieli legate de partener, ceva se rupe. Și nu mă refer la îndoieli legate de infidelitate, ci de compatibilitate. Toate cuplurile au un moment de “criză”, un moment în care se uită la partener și se întreabă “oare eu chiar asta îmi doresc?”, și e complet normal. Suntem oameni diferiți, cu o multitudine de pasiuni și interese, cu un istoric familial diferit. Acea etapă din relația de cuplu este identificată de psihologi ca lupta pentru putere. Este un moment dificil, dar și un test suprem al relației.
Poveștile voastre sunt importante, iar noi credem că ele merită spuse într-un spațiu sigur. Identitatea celor care ne scriu este anonimă. Vom folosi pseudonime atunci când vom reproduce mesajele pe care le primim din partea voastră.
Așa s-a simțit Paula* prima oară când a iubit fără etichete:
„Acum câțiva ani m-am cuplat prima oară cu un băiat incredibil care mi-a schimbat viața în cel mai frumos mod cu putință, alături de care m-am maturizat enorm, care m-a ajutat si m-a susținut în unele din cele mai grele momente din viața mea. Totul a fost ca în basme. Până într-un anumit punct când, cumva, ne-am pierdut unul pe altul.
Comunicarea deficitară ne-a distrus la un moment dat, transformându-ne din cei mai buni prieteni în niște luptători care căutau să îl învingă pe celălalt. Lupta a durat mai bine de jumătate de an. Situația personală din afara relației a fiecăruia nu era nici ea roz. Stres care se aduna peste problemele pe care le aveam intre noi, astfel ajungând să ne certăm constant, să ne pierdem iubirea și respectul unul față de celălalt și să ne greșim enorm. Am încercat să remediem problema mult timp, însă când unul încercă să se apropie, celălalt parcă mai tare se îndepărta inconștient.
Într-un final el a decis să pună stop la tot.
Atunci mi se părea totul tragic, parcă lumea mea se prăbușise. Trăiam cu impresia că fără el aș fi singură pe lume, la urma urmei pleca de lângă mine omul care îmi cunoscuse toate calitățile și toate defectele, toate visurile, toate dezamăgirile și toate bucuriile din ultimii ani. Pleca o parte din mine, alături de care îmi clădisem un viitor în capul meu. A fost o despărțire ca în filmele siropoase, cu depănat amintiri, îmbrățișări, gânduri despre viitor… Am plâns amândoi în seara aia, pe bancă, sub felinar.
Au urmat câteva săptămâni de liniște, apoi furtuna. Amândoi aflaserăm lucruri unul despre celălalt, din timpul relației, care ne-au făcut să reluăm legătura și să ajungem iar la certuri zilnice, de data asta mai groaznice. Am rupt iar legătura când am simțit că cedăm și că nu ajungem nicăieri.
Au fost apoi luni intregi in care nu mai stiam nimic unul de altul, in care eu mi-am reconstruit toata viata de la 0, cu prieteni noi, job nou, planuri noi de viitor. Deveniserăm amândoi persoane pe care celălalt nu le cunoscuse niciodată. Până într-o zi…
Mi-a dat mesaj.
Prima dată când el m-a căutat pe mine, când el a cedat primul. Mi-a spus să ne vedem, să discutăm ce s-a întâmplat între noi. Am acceptat. Așa am aflat că atât eu, cât și el, aflaserăm lucruri neadevărate unul despre altul.
De atunci și până acum au trecut încă câteva luni. Suntem total alte persoane amandoi. Ne-am redescoperit atât pe noi, cât și dragostea pe care ne-o purtam unul altuia. Nu ne-am împăcat, am decis să luăm lucrurile cât de ușor se poate, să ne redescoperim unul pe celălalt, să nu mai facem aceleași greșeli ca prima dată. Totul este frumos din nou. Avem mai multa răbdare, ieșim la mai multe întâlniri, vorbim mai frumos, ne acceptăm diferențele mai ușor.
Dacă ne vom împăca vreodată este încă incert, însă acum ne iubim fără titlu, parcă mai frumos și mai matur decât prima dată. Mă bucur de prezentul pe care îl am alături de el și las viitorul să se scrie de la sine, nu mai încerc sa îl forțez eu.”
Pentru tine cum a fost prima oară?
Photo credits: Anastasia Mateiuc
No responses yet