De multe ori, greșelile din trecut ale părinților noștri ne dictează relația cu ei în sine și dinamica ei. Fie că ne judecăm involuntar părinții, fie că ne simțim trădați de ei din diverse motive, în unele cazuri relația inițială nu se se mai poate reconstrui. Rămân ruine ale ei și a ceea ce ar fi putut fi. Un lucru e cert, totuși – prima oară când un părinte ne demonstrează că relația inițială cu el nu se va mai putea repara, aduce cu sine un sentiment devastator.
Poveștile voastre sunt importante, iar noi credem că ele merită spuse într-un spațiu sigur. Identitatea celor care ne scriu este anonimă, de aceea vom folosi pseudonime atunci când vom reproduce mesajele pe care le primim din partea voastră.
Așa s-a simțit Ramona* prima oară când tatăl ei a făcut o farsă despre sinucidere:
„Eram foarte mică, dar încă îmi amintesc după-amiază când tata a venit foarte beat acasă. De obicei, venea și se lua de mama, o lovea, dar și de mine și de sora mea. Lovituri peste lovituri la fel și cu certurile.
Dar în după-amiază aia a fost totul diferit. Sună telefonul mamei și eu răspund. Cuvintele încă răsună în mintea mea:,,Veniți repede că mă sinucid”. Nu știam ce vrea să zică, dar eram sigură că era foarte grav. Am alergat până în magazia unde se afla și l-am văzut râzând.
TOTUL ERA DOAR O GLUMĂ. Dar gluma aceea încă are efect asupra mea. A vrut să o facă, dar de data asta pe bune, dar l-a oprit bunica mea. Poate era o scăpare ca el să nu mai fie, poate viața noastră nu mai era așa tragică.
Unii părinți nu merită să aibă copii.”
Pentru tine cum a fost prima oară?
Photo credits: Ilinca Humelnicu
No responses yet