Prima oară când ne îndrăgostim poate fi cu fluturi în stomac sau cu lacrimi prea sărate, cu frică sau cu senzația că dacă ne aruncăm cu capul înainte, nu vom păți nimic. De cele mai multe ori ajungem, în schimb, să ne lovim tare și să ne întrebăm ce-a fost în capul nostru de ne-am aruncat cu toată încrederea într-o mare de incertitudini. Dacă nu riști, nu câștigi. Iar dacă nu câștigi chiar de prima oară, asta nu înseamnă că nu vei găsi până la urmă ieșirea din labirintul ăsta emoțional.
Poveștile voastre sunt importante, iar noi credem că ele merită spuse într-un spațiu sigur. Identitatea celor care ne scriu este anonimă, de aceea vom folosi pseudonime* atunci când vom reproduce mesajele pe care le primim din partea voastră.
Așa s-a simțit pentru Maria* prima oară când s-a îndrăgostit:
„Îl știam, dar nu personal. I-am dat follow și am primit follow back. La câteva zile după, mi-a scris: „Nu ne cunoaștem, nu?”. Nu, dar ne-am luat la vorbă și ne eram familiari unul altuia. Se simțea ca o regăsire, era confortabilă și conversația, și tăcerea. Pentru prima dată după mult timp, simțeam că vreau și că pot să fiu eu însămi. Și așa, fiecare dimineață, timp de jumătate de an, ne-am început-o împreună. Ne-am cunoscut pe vremea în care îmi era groază să mă mai trezesc încă o dimineață, iar datorită lui, a devenit momentul meu preferat al zilei. A avut curiozitatea să mă cunoască cu bune și cu rele, mi-a acceptat diferențele și m-a încurajat să fiu sinceră cu mine. Așa s-a creat între noi o lume a noastră, în care am renunțat la ziduri, la inhibiții și în care ne simțeam în siguranță, unul în prezența celuilalt.
Am știut că-l iubesc pentru că, indiferent de cât de bună sau rea era ziua mea, la final voiam să fiu cu el. Să râdem, să povestim, să stăm în liniște, să-l țin în brațe, să-mi pun capul pe genunchii lui și doar să fim. Aț vrea să pot să-l țin de mână mereu, să-i ofer încrederea că orice își dorește, voi fi acolo să-l susțin. Aș vrea să-i aud vocea, să-i simt atingerea, să-i iau durerea cu mâna.
E cu altcineva acum, dar își are loc și-n sufletul meu. În final, îmi doresc să fie fericit, chiar dacă fericirea asta nu mă include.”
Pentru tine cum a fost prima oară?
Photo credits: Vlăduț Bîlea
2 Responses
Prima oară când m am îndrăgostit de cineva a fost cea mai urâta perioada din viața mea.Era creț cu ochii verzi era băiatul perfect in ochii mei.Lumea din jur îl vedea pe acest tip urât dar pentru mine era printul pe cal alb.Am stat un an împreuna zi de zi părinții mei îl iubeau atât de mult ca pe copilul lor.Pana când am aflat ca m a înșelat cu prietena mea cea mai buna.Pentru prima data am simțit cum e sa fii in depresie am început sa ma tai pe corp fiindcă îmi găseam alinarea in acest lucru.
[…] Pentru Maria s-a simțit diferit. Dar pentru fiecare se simte diferit. […]