Prima oară când te urci singur la volan ești speriat, și e complet normal să te simți așa. E o libertate mare, e un risc mare, e o responsabilitate uriașă. Cu toate astea, e unul dintre cele mai frumoase sentimente care îi încearcă pe tinerii adulți.
Poveștile voastre sunt importante, iar noi credem că ele merită spuse într-un spațiu sigur. Identitatea celor care ne scriu este anonimă, de aceea vom folosi pseudonime* atunci când vom reproduce mesajele pe care le primim din partea voastră.
Așa s-a simțit pentru Maria* prima oară când a condur singură:
„Aveam 18 ani și tocmai luasem permisul de conducere de o săptămână.
Nu am trecut proba de sală din prima, așa că tot procesul de a-mi lua permisul a durat vreo 9 luni. După ce m-am văzut cu carnetul de șofer în mână, m-am simțit de parcă pot face orice, oricând, oricum.
Simțeam o libertate foarte mare și aveam impresia că acum că pot conduce o mașină, pot pleca din orașul mic, claustrofob și gri în care am crescut.
După ce mi-am luat carnetul am condus doar cu mama sau cu tata în mașină. Le era frică să mă lase singură la volan, dar și mie îmi era.
Într-o zi, m-a sunat mama agitată, spunându-mi că trebuie neapărat să merg la bunica să văd dacă este ok, pentru că nu răspundea de câteva ore la telefon. Mi-a zis să iau mașina și să merg cât de repede; ea nu putea face asta, era la serviciu.
M-am panicat, dar am plecat imediat, iar când m-am văzut singură la volanul mașinii, adrenalina a început să-mi pompeze foarte tare în corp și am devenit agitată, îmi era frică, mă panicasem.
Am pornit mașina, iar în momentul ăla eram sigură că voi face un accident, simțeam că tot controlul este doar în mâinile mele, iar eu eram nesigură de mine.
Am ajuns cu bine la destinație, am reușit. Bunica era ok, doar își dăduse telefonul pe silent din greșeală.”
Pentru tine cum a fost prima oară?
img credits: Ilinca Humelnicu
One response
Foarte frumos!