Unul dintre cele mai înspăimântătoare momente într-o relație de cuplu, e primul „Te iubesc!”. Prima oară când spui „Te iubesc!” ești plin de întrebări lăuntrice, precum „ce fac dacă nu simte la fel?”, „ce fac dacă nu primesc răspunsul dorit?”. Pe cât de înfricoșător este, pe atât de mult abia aștepți să o spui. Iar, după ce o spui pentru prima oară, parcă nu te mai poți opri. Vrei să urli în gura mare, ca toți oamenii să știe cât de noroc ești că simți ceva așa frumos.
Poveștile voastre sunt importante, iar noi credem că ele merită spuse într-un spațiu sigur. Identitatea celor care ne scriu este anonimă. Vom folosi pseudonime atunci când vom reproduce mesajele pe care le primim din partea voastră.
Așa s-a simțit Mihaela când a spus prima oară „Te iubesc!”:
„Toată viața am găsit afirmația “te iubesc” imposibil de ieșit din gura mea sau de fiecare dată nu o simțeam cu adevărat, știam că era o minciună, asta până la el.
Eram pe plajă noaptea cu luna în fața privirilor noastre, așa că am pus să ascultăm „om la lună” în ironie de cât de bine se potriveau versurile cu situația în care ne aflam.
Auzeam valurile pe fundal și totul era așa de calm și nu m-am simțit niciodată atât de relaxată și în siguranță alături de cineva. Dintr-o dată în minte mi se repeta fraza și nevoia să o spun fără pic de reținere.
Eram atât de confuză și mă întrebam de ce fix acum, după atâta timp, dar în același timp nu voiam să se mai termine momentul.
Nu i-am spus atunci, doar l-am îmbrățișat strâns și am continuat sa stau in brațele lui, dar am spus-o puțin mai încolo fiindcă mi-a luat-o el înainte. Acum nu există zi fără sa ii spun “te iubesc”, iubesc că îl iubesc și nu vreau să mă opresc din a îl iubi vreodată.”
Pentru tine cum a fost prima oară?
Photo credits: Vlăduț Bîlea
No responses yet